M-am nascut in Osaka, Japonia, in data de 8 martie 1970. Am inceput sa merg pe bicicleta la varsta de 10 ani. In gimnaziu am fost foarte interesat de ciclism, primind suport si din partea tatalui meu. Am pedalat, impreuna cu fratele meu, pana in Kyoto si Nara.
Mergeam cei 10 km pana la scoala mea in fiecare zi si imi placea sa gasesc noi drumuri cu peisaje si culori diferite in fiecare sezon.
Cat am studiat la universitate, m-am inscris intr-un club de biciclism si am pedalat prin toata Japonia. Am facut 5 tururi in 20 de tari, mai ales in timpul vacantelor. Dar calatoriile din timpul vacantelor au fost stresante, din cauza lipsei timpului. Nu mi-a placut acest stres.
Prima mea calatoria in afara tarii a fost in timpul universitatii. Chiar inainte de a pleca spre Los Angeles, am mers cu bibicleta pana la Hokaido (timp de o luna). Astfel am avut doar 3 zile pentru a-mi strange echipamentul din Osaka. A fost complicat deoarece, pe timpul verii, toate magazinele erau inchise.
Am insistat sa folosesc echipament japonez deoarece credeam ca este cel mai bun din lume. Am reusit sa imi termin pregatirile in ultima zi.
In desertul Mohave a fost foarte cald: a trebuit sa ma opresc si mi-am pierdut cunostiinta la un moment dat. Din fericire, dl. Don trecea prin zona si mi-a dat apa rece. Oamenii care traiesc in medii asa de dure sunt foarte prietenosi. Ii multumesc dlui. Don pentru ajutor.
Am calatorit din coasta in coasta: Los Angeles New York (5.000 km) in 48 de zile. A fost prima mea calatorie in afara tarii mele si atunci mi-am facut primii mei prieteni straini. Am devenit atunci dependent de calatoria cu bibicleta si de dorinta de a-mi face noi prieteni.
A doua mea calatorie a inceput in februarie 1991; cu doar o zi inainte de plecare mi-am dat seama ca suportul de bagaje este rupt. In seara cu pricina, impreuna cu tatal meu, a trebuit sa cautam un sudor sa repare suportul. Am crezut ca nu o sa pot pleca in ziua urmatoare. Am mers cu bicicleta prin Noua Zeelanda, Singapore si Malaiezia, timp de o luna.
Am fost foarte impresionat de peisaje si de bunatatea oamenilor. Am gasit Noua Zeelanda ca fiind foarte frumoasa. (Total: 3.000 km)
Cea de-a treia calatorie, tot in 1991, a inceput din Londra. Cu o zi inainte de incepere, am primit bicicleta de la atelierul de reparatii, cu doar cateva minute inainte de inchidere.
Am calatorit prin Europa si Egipt: de-a lungul celor 6.500 km am admirat cladirile istorice din Europa, peisajele frumoase si varietatea de limbi si culturi a continentului. In Egipt m-am imbolnavit de dizenterie, ceea ce mi-a facut calatoria foarte grea.
Cea de-a patra calatorie a avut loc in 1992. Planul meu a fost de a pedala in Koreea si Taiwan, dar nu am putut sa prind nici un avion deoarece erau pline. Chiar cu o zi inainte de plecare, am primit un telefon de la agentie prin care ma anuntau ca s-a eliberat un loc in avion. Am avut noroc si am reusit astfel sa plec din Japonia.
In Seul ningea si era foarte frig. In Taiwan, mancarea era ieftina si gustoasa. Desi am pedalat 1.330 km, m-am intors acasa mai gras decat cand am plecat.
India si Nepal mi-au oferit 1.230 km de asfalt incins si prost. In orase am fost asaltat de cersetori si hoti, iar la tara am intalnit o varietate de oameni. Oamenii din Nepal pareau mai prietenosi. Vederea spre Himalaya era splendida.
A fost visul meu sa calatoresc in jurul lumii si de a-mi face noi prieteni. De a vedea lumea cu ochii mei, de a cunoaste oameni.
Nu sunt un bun planificator, dar stiam ca o sa am nevoie de cel putin trei ani. Dupa ce am terminat facultatea (in martie 1992 economie), am lucrat la o firma de constructii (care mi-a dezvoltat interesul in arhitectura). Am pastrat toti banii, pana am ajuns la US$ 50,000.00.
ntr-un final, pe 23 iulie 1998, am fost pregatit. Stresul pregatrii a fost foarte mare. De atunci au trecut multi ani si eu inca sunt pe drumuri. Tot nu sunt un bun planificator, dar imi fac planuri in continuare.
Este visul meu sa-mi fac 1 milion de prieteni.
Am inceput din Anchorage, Alaska. A urmat o lista lunga de locuri si tari, purtandu-ma pe toate continentele. Am invatat mai multe limbi. Din 2007 vorbesc japoneza (binenteles), engleza si spaniola. Este greu sa ma descriu, dar iata niste lucruri:
Nimeni nu poate sa treaca printr-o asemenea calatorie fara sa aiba probleme. Binenteles, exista suisuri si coborasuri, printre care:
Suisurile si coborasurile mentale imi schimba perspectiva, atat asupra mea cat si asupra lumii.
Am intalnit oameni remarcabili de-a lungul drumului: Edmond Hillary, primul om care a cucerit Everest-ul, renumitul fotbalist Pele, Heinz Stucke (detinatorul recordului mondial pentru calatorie cu bicicleta in jurul lumii), Jimmy Carter (fost presedinte al SUA) si Lech Walesa (fost presedinte al Poloniei)
Sunt cetatean de onoare al Cajamaruca in Peru, Paznia in Bolivia, Upata in Venezuela si Chisinau in Moldova.
Incet-incet raman fara bani. Caut noi moduri de a putea calatori in continuare. Am inceput sa imi vand povestile, fotografiile si experientele. Uneori pentru o masa, un dus, un pat si un mic-dejun, uneori pentru bani (cand fotografiile sau povestile sunt publicate sau apar la televizor).
Dorinta multor oameni pe care i-am intalnit e de a fi pace in lume. M-am gandit ca pot contribui la acest lucru prin a-mi face un milion de prieteni in toata lumea
Nu stiu. Si nu vreau sa stiu (inca)!